Cupa Bloggerilor. #Jucăm(UnFelDe)Tenis

Treizecizero | 7 august 2013

#jucamtenis, dar mai și glumim. V-am ținut la curent cu evenimentele din Cupa Bloggerilor, dar iată versiunea „adevărată” a ce s-a întâmplat, de fapt, la baza Pescariu Sports & Spa, acolo unde participanții și tenisul nu s-au întâlnit câtuși de puțin. De la fața locului transmite reporterul CipsiCiargi.ro. Imparțial, ca întotdeauna 😉

Cupa Bloggerilor la Tenis s-a desfăşurat weekendul acesta pe terenurile de la Pescariu Sports & Spa. Cip şi Ciargi au primit şi ei un wild-card pe deplin meritat, aşa că şi-au trimis un reprezentant acolo (pe care îl vom numi Fane), mai mult ca să ia notiţe decât să joace tenis. Aveţi aceste notiţe mai jos, care vizează o parte dintre bloggerii participanţi.

 

Cezar Vasile –  Purtător al unui tricou alb, menit să lase impresia unei experienţe anterioare în tenis, Cezar a făcut greşeala clasică a începătorilor: aflând că sportul se numeşte tenis de câmp, el a încercat să trimită cât mai multe mingi în câmp. Nu e vina sa, e vina organizatorilor că nu au comunicat mai bine. Cezar a rătăcit atât de multe mingi, încât, la un moment dat, o fetiţă de pe margine l-a sfătuit: „da' măcar dă şi tu mai incet, băiatu'!”. Cezar i-a transmis să-şi vadă de treaba ei şi i-a mai cerut lui Restivan un tub de mingi.  

Papen.ro – Mai mulţi bloggeri i-au sugerat lui Papen să îşi tatueze pe antebraţ un forehand câştigător, la care Papen a replicat: „Păi, cum arată ăsta?” (aici mai mergeau câteva glume, dar nici chiar Cip şi Ciargi nu au chef să se expună inutil, căci Yakuza rămâne Yakuza after all).

Foto: Victor Arsene

Amalia – Jocul Amaliei prezintă un paradox minunat: deşi priza, backhandul, forehandul, serviciul şi deplasarea în teren suferă enorm, este o plăcere să o priveşti pe terenul de tenis! O plăcere! De remarcat că Cezar a fost singurul care a avut decenţa să piardă în faţa ei, lucru pentru care merită felicitat. Felicitaţi-l, ok?

Dorin Boerescu – CEO-ul 2Parale nu a avut nevoie de prea mult timp pentru a inova turneul. „Deci, băieţi, practic, pentru fiecare ramă, voi veţi primiţi un soi de comision, adică un mic procent din premiul concursului. Ca să vă arăt ce simplu e, şi că ŞI VOI puteţi câştiga nişte bani de buzunar, o sa vă arăt cum se face”. Un lider conduce prin exemplu, aşa că Dorin a început să dea cu rama cam o dată la patru lovituri. „Ramă-neramă, ăsta măcar nimereşte mingea cu racheta” a fost auzită Livia Iusan comentând.

Adi Ţoca – amfitrionul evenimentului a aderat timid la sistemul propus de Boerescu, însă şi-a intrat în rol până la urmă, mai cu seamă când îi era lumea mai dragă, în meciul cu prietenul său, Radu Restivan. Există o rivalitate veche între cei doi; o rivalitate care a fost pusă on-hold pentru prima oară săptămâna aceasta, când, în calitatea lor de organizatori, cei doi au căzut de acord să măsluiască tragerea la sorţi. În timpul liber, Adi poate fi găsit pe terenul de tenis, vorbind singur atunci când pierde un punct: „La naiba, Ţoca, cum pierzi tu la Vincenţiu mai des ca Ştiinţa pe la comisii!”. Care Vincenţiu? See below.

Vincenţiu – Mâna dreaptă a lui Adi Ţoca, deci stânga lui Radu Restivan cum ar veni, Vincenţiu a fost ca o gură de aer proaspăt în acel praf aparte care este zgura terenurilor lui Pescariu. Clipboard-ul plin de foi cu scris urât, pălărioara aia de pescar care nu prinde nimic, rachetele aruncate de supărare că nu-i intră serviciul 2 – toate acestea l-au făcut pe Ion Ţiriac să-l oferteze pentru un rol-cheie în organizarea turneului de la Madrid de anul viitor. Numai insistenţele lui Adi, eternul concurent în business al lui Ţiriac, l-au determinat pe Vincenţiu să rămână în Bucureşti.

Mircea Meşter – Cu alura sa de Maradona mai degrabă decât de Federer, Mircea şi-a confirmat statutul de „ăl de ştie ceva tenis printre bloggări”, câştigând finala până la urmă, la capătul unui meci care s-a jucat sub privirile înceţoşate ale participanţilor (a fost bere la eveniment, poate nu ştiaţi).

Piticu – Piticu.ro  nu a prins tabloul principal. Explicaţia oficială a organizatorilor a fost, cităm: „dacă începe ăsta să râdă, nu se mai concentrează nimeni la joc”,  am încheiat citatul. Totuşi, Piticu a apărut şi el la un moment dat, în speranţa că va vedea tenis. Ţeapă, bă, căci motto-ul nostru este „io am blogu' meu, da' n-o pot da peste fileu”. Chiar şi aşa, în cele câteva minute cât a fost prezent, Piticu a făcut la repezeală vreo 17.000 de poze, dintre care, 16.999 au fost eligibile pentru a fi ulterior uploadate pe facebook.

Raluca Olaru – Venită special să ofere trofeul câştigătorului, Raluca a avut numai cuvinte de laudă la adresa campionului şi a organizatorilor, însă s-a arătat surprinsă că participanţii veniseră cu toţii cu tastaturi după ei. Radu Restivan a lămurit-o: „Vezi tu, Raluca, ei credeau că e vorba de  tenis pe calculator. De pildă, îl vezi pe ăla slăbănog  care îşi spune Cip şi Ciargi? Vezi cum ţine racheta aia ca pe un joy-stick? Nu, nu e autist, ce întrebare e asta? Aşa serveşte el, de zici că dă la păstrăv”. Raluca a rămas impresionată de sacrificiul tuturor celor care au ales să-şi lase iubitele acasă (n.r. temele de wordpress) ca să vină la tenis, să înfrunte căldura şi ce mai are lumea asta crudă de oferit.  „Ce lecţie de viaţă, ce remarcabil efort! Bravo, băieţi!” a conchis Raluca, închinându-se apoi pe ascuns.


***

Despre Cip și Ciargi: Textele, în combinaţie cu pozele postate pe CipsiCiargi.ro, sunt glume. De cele mai multe ori, acestea sunt fie nereuşite, fie inoportune. Chiar şi aşa, ele işi păstrează acest statut de ghiduşii, şi nu îşi propun să jignească sau să deranjeze pe nimeni (cu excepţia lui Cristian Tudor Popescu), ci doar să amuze pasionaţii de tenis.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi